O cursa in imagini

Inspirat de un articol pe care l-am citit de curand, m-am hotarat sa scriu acest post pentru a descrie in cateva imagini momentele cele mai frumoase din timpul unei curse, pozele de mai jos fiind facute la competitiile la care am participat :

1 nebunia de la start :

cozia-start

mib-start2 concurenti care te inspira

mosion

car3 mesaje de incurajare de pe margine

mesaj1

mesaje2

4 persoane care alearga pentru o cauza

rosiamo

cauza

5 pesoane care alearga cu unul sau mai multe steaguri

ilie

6 persoane care alearga in costume ciudate

funnyman

semib

7 sa-i vezi pe cei de pe primele locuri trecand pe langa tine

negri8 copii care alearga

copii

9 bornele de pe margine care iti arata ca ai cu 1km mai putin pana la finish

km

10 bucuria sa vezi linia de finish

finish

11 pozele de dupa cursa

mib-finish

az

Advertisements

De ziua nationala…

Pentru ca azi e ziua ROMANIEI …. iata cateva dintre recordurile romanesti din Guiness book :

– cel mai mare steag national cu o suprafata de aproape 80000 de metri patrati si o greutate de 5 tone a fost desfasurat in luna mai a anului 2013 pe Aerodromul Clinceni. Precedentul record era detinut de Liban pentru un drapel cu suparafata de 65975 metri patrati.

romania-are-cel-mai-mare-drapel-din-lume-antena-3-in-guinness-world-records-209968

– cea mai in vasta castigatoare a maratonului olimpic: Constantina Dita-Tomescu, campioana olimpica in 2008 la Beijing, la 38 de ani, intr-un timp de 2h26m44s. Precedentul record era detinut de la Seul 1988 de portugheza Rosa Mota. In acelasi timp, antrenorul campioanei, Valeriu Tomescu, a devenit la 32 de ani, cel mai tanar antrenor al unei castigatoare a maratonului olimpic

record-constantina-dita-declarata-cea-mai-batrana-castigatoare-a-maratonului-la-jo-la-38-de-ani-44166

– cel mai rapid maraton alergat de o echipa de minim 5 oameni legati intre ei : Gabriel Solomon, Victor Vlad, Stefan Oprina, Mihai Baractaru, Florin Munteanu si George Dobre au stabilit recordul la Maratonul International Bucuresti (6 octombrie 2013) 2h54m33s. Recordul precedent fusese stabilit la Calgary Marathon in mai 2013.

echipa

Despre alte recorduri romanesti, de la cel mai lung meci de baschet la cea mai mare paine rustica de cartofi, de la cele mai multe penalty-uri aparate intr-un meci si cele  mai multe note de 10 la Jocurile Olimpice, la cea mai mare halba de bere, cea mai mare ciorba de burta sau cel mai lung sir de prezervative din lume, puteti citi aici

La multi ani Romania!!!

2013….

… primul an competitional complet 😛 , un an plin de curse … unele mai reusite…altele mai putin , in Bucuresti sau Brasov,  prin Bucegi, Fagaras, Retezat sau Ciucas, cross-uri, semimaratoane sau maratoane, individuale, pe echipa sau in stafeta, prin soare , ploaie sau vant, pe bolovani, stanci sau namol,..toate pline de amintiri frumoase 😀

20131125_222635

Aprilie
Semimaraton Brasov (20km)
Brasov Marathon (21.5km)

Mai
EcoMarathon (14km)
Semimaratonul International Petrom (21km) 

Iunie
Crosul Click (2.4km)
Crosul Padurii (10km) 
Retezat Trail Race (28.5km)

Iulie
Cozia Mountain Run(32.5km)
Bucegi 7500 (45km) 

August
Retezat Maraton (24km)
2×2 Race (19.5km) 

Septembrie
Ciucas trail run (39km)
Run4Freedom (stafeta 4×3.2km) 

Octombrie
Maratonul International Bucuresti (21km)
Azuga trail race (27.5km)

urmeaza 2014 😛

Maratonul International Bucuresti

Data: 06 octombrie 2013

Cu : Cezar, Alex, George, Cristina, Ciprian si stafetele Misys

A fost al doilea semimaraton pe plat la care am participat si am obtinut un timp mai bun decat prima data, dar mai prost decat data viitoare :P.  Din diverse motive, dar in special din cauza durerilor pe la niste articulatii si muschi, in ultima luna nu am mai alergat mai mult de 4 km, si in total sub distanta pe care urma sa o parcurg la cursa, adica 21km.  Dupa niste tentative esuate de a ceda locul in cursa, am decis totusi sa particip pentru ca m-am gandit ca si daca nu voi mai putea sa alerg….voi continua in mers si tot voi termina cursa in timp.

Vremea de duminica dimineata a fost perfecta : nici prea cald, nici  prea frig si fara sanse de ploaie. La start au fost mii de oameni, astel incat cum eu eram undeva mai in spate, a durat 2 minute de la startul oficial pana cand am trecut pe sub poarta de start/sosire.  Pentru ca imi propusesem un timp de 2 ore, am hotarat ca cea mai buna tactica ar fi sa alerg cu viteza constanta dupa echipa de pacemakeri de 2 ore.  Primii kilometri i-am alergat cu  pacemakerii de 4 ore de la maraton, dar dupa vreo 8 kilometri, undeva dupa Arena Nationala, mi s-a parut ca pot sa am un ritm mai bun, si pentru ca i-am vazut pe cei cu baloanele de 2 ore m-am luat dupa ei.  Am reusit sa alerg cu ei kilometri buni cu o viteza cat de cat constanta.

Stiam traseul de la semimaratonul Petrom, asa ca stiam practic ce ma asteapta:  panta de pe Calea Victoriei a fost de data asta mult mai usoara decat in mai, dar apoi pana la Eroilor mi s-a parut din nou un drum fara sfarsit. Viteza mi-a scazut  un pic, si chiar daca i-am pierdut pe cei cu 2 ore,  am continuat sa alerg.  Pe la kilometrul 18 au inceput sa ma doare spatele si piciorul drept,  mai era insa un pic pana la final:  vedeam pe margine placutele puse de organizatori: mai erau 2km ,1 km…apoi am vazut si poarta de start/sosire. Eram prea obosit ca sa sprintez tare …am alergat un pic mai repede totusi.  Si…am terminaaat !

Timpul efectiv : 2:01:18. aproape de obiectiv…locul 792 din 1616 de concurenti care au luat startul….am mers doar 10 metri, in rest am alergat, deci per total a fost bine :D.

Am alergat fara sa ascult muzica tocmai pentru a putea auzi mai bine incurajarile celor de pe margine : de la hai Andrei, bravooo si pana la Uniti salvam Rosia Montana :D. Astfel incat, ignorand niste scandari anti-Steaua ale unor dinamovisti, cred ca a fost o decizie buna :D.

Daca ar fi sa compar cursa de acum cu semimaratonul Petrom, as zice ca atunci eram intr-o conditie fizica mai buna (poate mai putin antrenat dar fara dureri :P), dar am avut o tactica mai proasta.  Am alergat prea repede la inceput   astfel incat (probabil si din cauza caldurii) dupa 8 kilometri eram mort si am mers sau alergat incet  restul de kilometri.  Acum am alergat cu viteza (aproape) constanta tot traseul.

Nu stiu ce o sa fie la urmatorul semimaraton, dar o sa incerc sa alerg tot constant, dar o viteza mai mare , astfel incat sa scot un timp intre 1:45 si 1:50.

P.S.1 Cezar a fost kenianul dintre noi 😛 (timp 1:37:42…locul 123)

P.S.2 Poze aici pe facebook 😀

P.S.3 Clasamentele aici

 

 

Retezat Maraton 2

Loc: Retezat

Data: 03 august 2013

Cu : George,  Teo, Cezar, Alex, Cristina, Andreea , Rares, Flavia, Vlad, Marian, Marius, Alex, Elena, Cristina

Unii spun ca traseul de la maratonul din Retezat este prea naspa, ca sunt “bolostanci” peste tot. Poate ca au dreptate si zonele de alergare (pentru concurenti obisnuiti)  nu sunt foarte dese,  dar pentru mine cursa din Retezat este printre cele mai frumoase: pe de o parte datorita peisajelor  extrem de frumoase (desi in timp ce cobor sau urc  nu prea ma uit in stanga dreapta pentru ca din experiente anterioare exista riscul sa ma trezesc in sant 🙂 si pentru ca pe lespezile alea imense ma simt parca in largul meu :D.

Anul trecut am participat la proba de semimaraton…anul asta aveam insa ganduri mai mari asa ca m-am inscris la proba de maraton. Cu o saptamana inainte de start m-am accidentat la fotbal, (o intindere la coapsa) astfel incat in ziua startului capacitatea mea de alergare era destul de limitata. Cum deja confirmasem inscrierea am hotarat totusi sa merg si in functie de cum ma simt  sa decid la fata locului la ce proba particip (mai ales ca de la start pana in varful Retezat traseul era comun la toate cele 3 probe).

traseu

Am ajuns in Rausor destul de tarziu (la 12 noaptea) … si cum a doua zi trebuia ne trezim devreme, am hotarat sa nu mai pierdem timpul inainte de culcare. Si asa am si facut, nu am mai pierdut  timpul si impreuna cu Vlad si Marian (sau Axl si Dave dupa melodiile pa care le-au cantat :P) am inceput sa bem un pic de vin. Am baut totusi un pic mai mult decat trebuia, astfel incat a doua zi  dimineata m-am trezit cam afectat si cu dureri de stomac. Am ajuns deci la start semi-accidentat, cu un pic de alcool in sange, si fara niciun pic de mancare in stomac.

Dupa cum se observa in filmuletul facut de Alex, startul nu a fost unul fulminant :)). Prima parte a cursei desi era alergabila cat de cat mi s-a parut extrem de grea. Iar cand a inceput urcarea parca si durerile au inceput sa apara. Pe la km 2 ma gandeam ca cel mai scurt drum spre finish ar fi sa ma intorc pe unde am venit :D.  Am zis totusi sa continuu si sa nu ma opresc… . Dupa vreo 45 de minute am inceput sa ma simt mai bine (probabil transpirasem tot vinul :)) ) astfel incat am inceput sa ma misc mai repede.  Am zis macar proba de cross sa o termin. Urcarea pana in varful Retezat  (adica pana la kilometrul 7) mi s-a parut foarte lunga, dar parca ma simteam din ce in ce mai bine, astfel incat cand am ajuns la zona cu lespezi am inceput sa depasesc mai multi concurenti.

Am ajuns in varf dupa aproximativ 2 ore de la start si m-am  hotarat sa continuu traseul si sa termin proba de semimaraton , fix pe traseul de semimaraton. De aici pana la final traseul era fix acelasi cu cel  de anul trecut, astfel incat stiam ce ma asteapta. Pana la Bucura m-am miscat mai cu talent, astfel incat am ajuns acolo dupa 3 ore si 10 de la start. Am reusit sa mananc repede ceva de la punctul de alimentare,
am baut un pahar cu apa ( cu un gust de vaca :P) si am pornit la drum . Ma miscam destul de ok, coapsa mea parea sa fie alaturi de mine :D. Am coborat destul de repede pana la Gentiana, apoi spre Pietrele. Coborarea, desi prin padure, e plina de bolovani…astfel incar locuri de alergare erau destul de putine. M-am intalnit cu primii concurenti din proba de maraton (ei alergau pe urcare, eu mergeam pe coborare)…pentru o clipa m-am  gandit ca poate am gresit traseul, dar revedeam locuri cunoscute de anul trecut, astfel inca am continuat miscarea:).

La un moment dat in mijlocul potecii era un bolovan imens (plat si foarte lat) si langa el un copac, cu o creanga care se indrepta amenintator spre capul meu. Dupa o miscare gen Matrix, m-am dezechilibrat si m-am trezit lat pe spate. Mi s-au zdruncinat toate organele interne….am urlat un pic de durere, dar cum nu era nimeni in jur, m-am ridicat, am testat daca sunt intreg si am continuat sa cobor.
Culmea e ca ma gandisem un pic mai inainte ca este unul din putinele maratoane la care nu cazusem niciodata:)).

Am ajuns la Cabana Pietrele la circa 4 ore jumate de la start. De acolo stiam ce ma asteapta…o urcare destul de lunga, prin zone cu soare, care anul trecut ma terminase complet. Anul asta a fost un pic mai bine, desi am mers destul de incet si m-am si oprit o data. Coborarea de apoi a fost tot plina de bolovani si nealergabila ..mai ales ca simteam bataturile si basicile din talpi si degete. Abia spre final era o zona pe care chiar se putea alerga. Am alergat pe ultima zona si am ajuns la final dupa 6 ore si 5 minute (al 40-lea timp de la traseul de semimaraton).

In conditiile in care nu am fost la capacitate maxima , am reusit sa obtin un timp cu 45 de minute mai bun decat cel de anul trecut. Mai mult, traseul (de la start si pana in varful Retezat) a fost chiar mai greu decat cel de anul trecut. Per total a fost o cursa pe care am facut-o mai grea decat ar fi trebuit sa fie…dar timpul pe care l-am obtinut este unul de care sunt foarte multumit.

Am asteptat restul prietenilor (de pe traseul de maraton). A durat ceva, astfel incat m-am concentrat pe produsele de la punctul de alimentare :P. Noroc cu Cezar care a venit dupa aproape  2 ore, pentru ca pe restul i-am mai asteptat apoi ceva timp : George (o ora),  Alex (inca o ora) si Cristina (inca 2 ore). Dar parca e ok daca stai jos si cu stomacul plin :P.

Organizarea (cel putin pentru traseul de semimaraton) mi s-a parut buna, puncte de alimentare si hidratare au fost suficiente, marcajul a fost bun. Nu stiu cum a fost insa la proba de maraton , pentru ca am auziat mai multe pareri 😀

P.S. A fost prima cursa la care am avut tricourile personalizate pe care le-am facut cu colegii de echipa :P.  Poze? pe Facebook

Cozia mountain run

Loc: Cozia

Data: 06 iulie 2013

Cu : George,  Cezar, Alex, Cristina, Lore, Cristi, Ciprian, Rares, Flavia, Cristi

… in trecut am trecut de mai multe ori prin Calimanesti, Caciulata si celelalte localitati de pe Valea Oltului, dar pana in acest weekend nu am avut niciodata ocazia sa ma plimb pe traseele montane din zona. Distanta pe care urma sa o parcurg era conform organizatorilor de circa 30 de km , cu o diferenta de nivel de 1750 metri., astfel incat un timp de 5h30-6 parea perfect realizabil.

Traseul a inceput cu o bucata de plat, tocmai buna pentru o scurta alergare rapida. Cam scurta totusi, pentru ca dupa mai putin de 2km de la start, a inceput prima urcare. O urcare lejera insa, sub 400 de metri diferanta de nivel pe o distanta de circa 2 km, pe care am parcurs-o intr-un ritm destul de bun (adica nu m-au depasit prea multi:P).  A urmat apoi zona de coborare, unde cred ca am depasit peste 20 de concurenti, astfel incat, la intrarea pe drumul forestier (la km 9) eram pe o pozitie destul de buna, iar timpul pe care il aveam era in grafic cu ceea ce imi propusesem. 😀

De la Pausa , pana la manastirea Stanisoara a fost o zona de urcare destul de lina pe drum forestier. Am alternat bucatile de alergare, cu cele de mers, astfel incat sa mai pastrez ceva forte pentru principala urcare de pe traseu. Degeaba insa, pentru ca urcarea asta de la circa 780 de metri pana la un pic peste 1600, m-a terminat si fizic si psihic. O urcare mult prea abrupta, pe care a trebuit sa ma opresc de prea multe ori. Toti cei pe care ii depasisem pe coborare si plat, oameni de toate varstele, au trecut pe langa mine :P.  In total cred ca m-au depasit peste 30 de concurenti, asa ca atunci cand am ajuns in sfarsit in varf, m-am simtit mai bine :D.

Nu pentru mult timp  insa, pentru ca dupa ce am luat de la punctul de alimentare banane, biscuiti si ceva izotonic, am pornit la coborare. Si desi auzisem de la alti concurenti ca e o coborare naspa, mi se parea  asa de frumoasa:  pe drum forestier, cu panta nu prea mare.  Dupa vreo 2 km  de alergare , in care m-am concentrat mai mult pe biscuiti si banane , mi-am dat seama ca nu am mai vazut benzile cu care era marcat traseul :D. M-am oprit, exact cand treceau pe langa mine 2 biciclisti care m-au intrebat daca am abandonat. Cand am realizat ca trebuie sa ma intorc, nu mai aveam niciun pic de entuziasm. Dar oricum drumul ala nu parea sa duca unde trebuie, deci nu aveam alta solutie.

traseu cozia

 

Cand m-au vazut inapoi, cei de la punctul de alimentare au fost cam surprinsi : “Ce-ai facut fratioare?” “4km??? :-o”.  Mi-au notat si numarul … nu stiu de ce …poate voiau sa imi dea vreun premiu pentru prostie :-)) .

Evident ca pe coborarea  spre zona de finish nu am mai avut nicio motivatie, si  cum nu pareau sa mai fie prea multi concurenti pe traseu,nici  nu m-am mai grabit prea tare. La un moment dat m-am intalnit cu Monica , si am mers impreuna vreo 2-3 km. Ne-am reintalnit la ultimul punct de alimentare, si apoi am mers impreuna pana la finish. Am si alergat in tandem pe final, dar doar pentru poze :D.

Per total, a fost un traseu frumos si un antrenament bun pentru editia de anul asta de la Maraton 7500.

Cozia02

Daca nu m-as fi abatut de la traseu..as fi scos probabil un timp de 5:40..  Oricum important e sa participi :P.. Si, in plus, … am fost concurentul care a parcurs cea mai mare distanta 😀

 

Retezat Trail Race

Loc: Retezatul Mic

Data: 15 iunie 2013

Cu : George,  Cezar, Alex

…. in momentul in care am terminat cursa, eram convins ca Retezat Trail Race a fost o experienta unica. Unica in sensul ca ma gandeam foarte serios sa nu mai particip la editiile urmatoare :D.  Si asta pentru ca a fost una dintre putinele curse (daca nu cumva chiar singura) in care mi s-au parut mult mai ok, bucatile in ascensiune. Din punct de vedere al peisajelor, Retezatul este insa muntele meu favorit (bine, nici nu am fost in prea multe locuri :D), asa ca, daca tot nu prea au fost multe zone de alergare, macar am avut ocazia sa ma bucur de priveliste.

Traseul a inceput din Cheile Butii cu o zona de plat de circa 2km, urmata de o urcare moderata pana la primul punct de hidratare, dupa care de urcarea pana in varful Piule. O urcare care parea sa nu se mai termine, dar pe care am reusit sa o parcurg fara sa ma opresc … Concluzia … sunt mai antrenat pe urcare decat anul trecut, si totusi majoritatea concurentilor era in fata :D.  Cand am ajuns in zona relativ plata, m-am bucurat pentru ca m-am gandit ca o sa pot creste in mod semnificativ viteza.

traseuM-am cam inselat insa: poteca era cam ingusta si cam inclinata, bolovani peste tot, deci nici vorba de alergat (decat pe portiuni foarte scurte). Pe creasta mi s-a parut si mai naspa. Echilibrul si atentia nu sunt chiar punctele mele tari (mi-am scrantit glezna coborand pe scari,  ma cam impiedic pe zonele cu bolovani, pe zapada si gheata fac tot felul de scheme artistice:P)….Deci, mersul pe poteca ingusta, cu pietre, cu o groapa mare in lateral :P, nu mi s-a parut prea interesant.  Mai ales cand m-am dus accidental vreo 2 metri  mai jos fata de poteca 😀

Dupa ce am ajuns in varf, a urmat o alta coborare minunata, abrupta si cu bolovani. Singura bucata mai frumoasa a fost o zona cu zapada, unde cred ca am atins un varf de viteza : m-am pus in fund si pe calcaie si m-am dus sanie pana jos :D.  A urmat apoi o zona de coborare prin padure. A fost una dintre putinele zone pe care puteai sa alergi, dar am avut proasta inspiratie sa incerc, in timp ce alerg, sa ma uit in spate sa vad daca o fata pe care o depasisem mai e in apropierea mea .. si m-am trezit printre tufisuri in sant :D.

Ajuns la kilometrul 13 la Stana Buta, m-am pregatit psihic pentru bucata care urma: o urcare pana pe Varful Custura, cu o diferenta de nivel de circa 900 de metri. Si pentru ca pana la kilometrul 23 !!! , nu mai urma sa fie niciun punct de revitalizare, si pentru ca nu am luat nicio sticla  de apa la mine, mi-am umplut stomacul cu apa si fructe , si am pornit la drum. Drumul pana in varf, a fost destul de lung, dar a fost un antrenament bun pentru Maraton7500 (mai ales din cauza lipsei apei). Am reusit sa merg fara sa fac opriri (bine ca nu a fost prea cald si mai adia uneori si vantul), dar cu un ritm nu prea alert :D. Cand am trecut pe langa o turma de oi, ma gandeam ce bun ar fi fost niste lapte :D, dar a trebuit sa mai astept un pic pana am ajuns in varf, unde am primit un pahar de apa si jumatate de energizant.

Coborarea care a urmat a fost de-a dreptul mizerabila, mai ales ca din cauza durerilor, nu prea puteam sa indoi talpa dreapta. Din varf si pana la final am mers impreuna cu Alex, si cum amandoi eram busiti, am zis ca mai bine mergem mai incet ca sa reusim sa ajungem cat de cat intregi la final.  Drumul pana la punctul cu apa, ni s-a parut atat de lung, astfel incat dupa ce am ajuns acolo, am hotarat sa nu mai alergam pe cei 5 km de drum forestier pana la final. Am fi putut sa facem asta, dar timpul oricum nu mai avea importanta, si lenea mea combinata cu durerile de genunchi ale lui Alex au facut o combinatie perfecta :P.

La final am alergat totusi 100 de metri, pentru fotografii (fanii nu erau cu noi:P) . L-am depasit clar pe Alex la fotofinish cu 0.01 secunde :))

Organizarea de pe traseu ar fi putut fi un pic mai buna : macar un punct cu apa pe urcarea spre Custura, mai multi voluntari care sa ne incurajeze :D… Sa nu mai vorbim de faptul ca am primit un tricou in conserva: dupa ce ca nu are  nicio inscriptie sau ceva care sa aiba legatura cu cursa la care am participat, mai e si urat :(. Macar la final, totul a fost ok : mancare, apa, RedBull si bere. La tombola nu am castigat din pacate nimic, dar a castigat George in schimb un tricou . E cu Auchan, deci daca vrea sa isi schimbe cariera, are o sansa in plus 😛

Per total, nu sunt deloc convins ca voi participa la editia urmatoare. In acest moment, doar peisajele din Retezat si drumul cu masina prin Defileul Jiului m-ar face sa revin si la anul.. Aaa si micii de la Dedulesti :P.