Baneasa trail race

Data: 14 decembrie 2013

Cu : Cezar, George, Cristina, Cristi

Fotografi: Lore, Cristina

A fost a doua editie de la Baneasa trail race si prima la care am participat.  Ce ar fi de spus? Distanta? 10 km. Traseul? foarte frumos, prin padure pe carare, fara zapada, fara namol. Vremea? Surprinzator de buna pentru jumatatea lunii decembrie. Kitul de participare? cu multe chestii (Tricou cu maneca lunga de la Decathlon, batoane, RedBull, Cola si altele) Atmosfera din cursa? Foarte frumoasa, cu multi fotografi pe traseu si multi participanti.

Am facut parte din echipa Dacii liberi alaturi de Cezar, George si Cristina (enumerati in ordinea timpilor din cursa :P) Cat despre cursa mea? Cu cateva kile in plus adunate fara prea mult efort in ultima luna :P, cu pastilele de la medic pentru probabil o contractura musculara dupa mine (diagnosticul dat de doctorul din Cezar e altul :P) , timpul meu a fost infect :)) .  Fix o ora pe 10 km. Nici la semimaratonul din octombrie nu am alergat asa incet :D: am lasat sa treaca pe langa mine, oameni de toate varstele,  femei, barbati, oameni bine facuti, etc :P.  A fost mai mult o plimbare prin padure, intr-un ritm de alergare incetisor, dar macar am putut sa admir traseul :P.

Ce ar mai fi de spus :

– nu am fost ultimii la echipe 😛 …. daca alergam ca George am fi fost un loc mai sus , deci total nesemnificativ.

– o femeie insarcinata in luna a noua a terminat cursa

– vorba lu Hagi : “cum zic…daca ti-e frica de lup nu intri in padure”

– nu am mai stat la premiere si la tombola deci nu am castigat nimic

Poza de la finish :

Baneasa

Advertisements

O cursa in imagini

Inspirat de un articol pe care l-am citit de curand, m-am hotarat sa scriu acest post pentru a descrie in cateva imagini momentele cele mai frumoase din timpul unei curse, pozele de mai jos fiind facute la competitiile la care am participat :

1 nebunia de la start :

cozia-start

mib-start2 concurenti care te inspira

mosion

car3 mesaje de incurajare de pe margine

mesaj1

mesaje2

4 persoane care alearga pentru o cauza

rosiamo

cauza

5 pesoane care alearga cu unul sau mai multe steaguri

ilie

6 persoane care alearga in costume ciudate

funnyman

semib

7 sa-i vezi pe cei de pe primele locuri trecand pe langa tine

negri8 copii care alearga

copii

9 bornele de pe margine care iti arata ca ai cu 1km mai putin pana la finish

km

10 bucuria sa vezi linia de finish

finish

11 pozele de dupa cursa

mib-finish

az

2013….

… primul an competitional complet 😛 , un an plin de curse … unele mai reusite…altele mai putin , in Bucuresti sau Brasov,  prin Bucegi, Fagaras, Retezat sau Ciucas, cross-uri, semimaratoane sau maratoane, individuale, pe echipa sau in stafeta, prin soare , ploaie sau vant, pe bolovani, stanci sau namol,..toate pline de amintiri frumoase 😀

20131125_222635

Aprilie
Semimaraton Brasov (20km)
Brasov Marathon (21.5km)

Mai
EcoMarathon (14km)
Semimaratonul International Petrom (21km) 

Iunie
Crosul Click (2.4km)
Crosul Padurii (10km) 
Retezat Trail Race (28.5km)

Iulie
Cozia Mountain Run(32.5km)
Bucegi 7500 (45km) 

August
Retezat Maraton (24km)
2×2 Race (19.5km) 

Septembrie
Ciucas trail run (39km)
Run4Freedom (stafeta 4×3.2km) 

Octombrie
Maratonul International Bucuresti (21km)
Azuga trail race (27.5km)

urmeaza 2014 😛

Azuga trail race 2

Data: 19 octombrie 2013

Cu : Cezar, Alex, George, Cristina, Ciprian, Marius, Alex C

Azuga trail race este una dintre cursele mele preferate :  traseul e frumos, nu e nici prea lung (doar 27 de kilometri), nu e nici prea greu (doar 1600 de metri diferenta de nivel si doar 2 urcari lungi) si e in mare parte alergabil.  Anul acesta a fost a doua editie la care am participat (din doua organizate pana acum :P)  si din nou organizarea mi s-a parut foarte buna (puncte de alimentare si de hidratare suficiente si bine pozitionate), tombola cu destule premii (am si castigat 2 pungi de hidratare …complet inutile :P).

Anul trecut obtinesem un timp destul de bun (4:31:25) , in conditiile in care alergasem o buna parte din cursa. Pentru anul asta imi propusesem sa obtin un timp mai bun, desi stiam ca sunt zone din traseu afectate destul de tare de ploile din ultima perioada si ca picioarele mele nu sunt in cea mai buna forma.  Vremea mi s-a parut destul de buna : un pic de vant prin zonele mai de creasta, dar cu frigul nu am avut probleme desi eram in pantaloni scurti (dar cu 3 tricouri pe mine :P).

azuga

Pe prima parte a traseului (zona de plat si prima urcare pana la Vf Clabucetul Azugii) am fost mai rapid decat anul trecut (desi la un moment dat mi se pusesera niste crampe la una dintre gambe).  Au urmat apoi kilometri buni de coborare sau de plat (cu scurte bucati de urcare) pe care am alergat destul de mult (mai putin si un pic mai incet insa  decat anul trecut pentru ca au fost si zone cu foarte mult namol).  M-am simtit destul de bine, astfel incat la punctele de hidratare si de alimentare nu am petrecut prea mult timp (mai ales ca scandarea unuia dintre voluntari “hai la mici si bere ca sa prinzi putere” nu era adevarata si aveam doar apa sau izotonic si cascval sau fructe :P) . Dupa punctul de hidratare de la kilometrul 15 a mai fost o zona de urcare de circa 200 de metri, dupa care a urmat o coborare destul de lina pana la zona de start  pe care am alergat-o in proportie de 90 %.

Timpul pe prima bucla (3:01) a fost un pic mai slab ca anul trecut (cu vreo 3-4 minute), dar per total era bine.  La start am auzit incurajarile colegilor de la munca veniti sa petreaca in Azuga (multumesc :P)  si sunetele de vuvuzela marca Rosia Montana :P.  Am inceput sa urc pe Sorica, si desi m-am oprit in total doar 1 minut, am scos un timp mai prost ca anul trecut (cu vreo 2 minute) : si pentru ca ma durea coapsa stanga si pentru ca anul trecut Alex era in spate si eram mai motivat :D.

Din varful partiei varfurile din Bucegi acoperite cu zapada se vedeau superb, dar cum am mai vazut munti acoperiti de zapada nu am stat prea mult sa admir peisajul. Mai ales ca mai aveam un pic pana la punctul de hidratare. Dupa ce am baut niste apa, am pornit cam agale pe ultima bucata de traseu. Am alternat zonele de alergare cu cele de mers, astfel incat cand am ajuns la finish am avut un timp mai prost decat la editia anterioara cu circa 17 minute: 4:48:34. In conditiile date un timp de care sunt insa cat de cat multumit.

La final incurajari, bere, Red Bull si dulciuri 😀

Mai multe detalii legate de traseu puteti gasi pe site-ul competiei , iar poze si noutati pe pagina de facebook.

La echipe am terminat pe un “onorabil” loc 16 …din 17. Daca ni s-ar fi adunat doar 3 din cei 4 timpi am fi fost maxim pe 5 ….deci au fost prea multi participanti dintre elite :D.  La anul o sa ne propunem insa obiective mai indraznete. Sa speram ca vremea, muschii si oasele o sa tina mai mult cu noi :D.

Maratonul International Bucuresti

Data: 06 octombrie 2013

Cu : Cezar, Alex, George, Cristina, Ciprian si stafetele Misys

A fost al doilea semimaraton pe plat la care am participat si am obtinut un timp mai bun decat prima data, dar mai prost decat data viitoare :P.  Din diverse motive, dar in special din cauza durerilor pe la niste articulatii si muschi, in ultima luna nu am mai alergat mai mult de 4 km, si in total sub distanta pe care urma sa o parcurg la cursa, adica 21km.  Dupa niste tentative esuate de a ceda locul in cursa, am decis totusi sa particip pentru ca m-am gandit ca si daca nu voi mai putea sa alerg….voi continua in mers si tot voi termina cursa in timp.

Vremea de duminica dimineata a fost perfecta : nici prea cald, nici  prea frig si fara sanse de ploaie. La start au fost mii de oameni, astel incat cum eu eram undeva mai in spate, a durat 2 minute de la startul oficial pana cand am trecut pe sub poarta de start/sosire.  Pentru ca imi propusesem un timp de 2 ore, am hotarat ca cea mai buna tactica ar fi sa alerg cu viteza constanta dupa echipa de pacemakeri de 2 ore.  Primii kilometri i-am alergat cu  pacemakerii de 4 ore de la maraton, dar dupa vreo 8 kilometri, undeva dupa Arena Nationala, mi s-a parut ca pot sa am un ritm mai bun, si pentru ca i-am vazut pe cei cu baloanele de 2 ore m-am luat dupa ei.  Am reusit sa alerg cu ei kilometri buni cu o viteza cat de cat constanta.

Stiam traseul de la semimaratonul Petrom, asa ca stiam practic ce ma asteapta:  panta de pe Calea Victoriei a fost de data asta mult mai usoara decat in mai, dar apoi pana la Eroilor mi s-a parut din nou un drum fara sfarsit. Viteza mi-a scazut  un pic, si chiar daca i-am pierdut pe cei cu 2 ore,  am continuat sa alerg.  Pe la kilometrul 18 au inceput sa ma doare spatele si piciorul drept,  mai era insa un pic pana la final:  vedeam pe margine placutele puse de organizatori: mai erau 2km ,1 km…apoi am vazut si poarta de start/sosire. Eram prea obosit ca sa sprintez tare …am alergat un pic mai repede totusi.  Si…am terminaaat !

Timpul efectiv : 2:01:18. aproape de obiectiv…locul 792 din 1616 de concurenti care au luat startul….am mers doar 10 metri, in rest am alergat, deci per total a fost bine :D.

Am alergat fara sa ascult muzica tocmai pentru a putea auzi mai bine incurajarile celor de pe margine : de la hai Andrei, bravooo si pana la Uniti salvam Rosia Montana :D. Astfel incat, ignorand niste scandari anti-Steaua ale unor dinamovisti, cred ca a fost o decizie buna :D.

Daca ar fi sa compar cursa de acum cu semimaratonul Petrom, as zice ca atunci eram intr-o conditie fizica mai buna (poate mai putin antrenat dar fara dureri :P), dar am avut o tactica mai proasta.  Am alergat prea repede la inceput   astfel incat (probabil si din cauza caldurii) dupa 8 kilometri eram mort si am mers sau alergat incet  restul de kilometri.  Acum am alergat cu viteza (aproape) constanta tot traseul.

Nu stiu ce o sa fie la urmatorul semimaraton, dar o sa incerc sa alerg tot constant, dar o viteza mai mare , astfel incat sa scot un timp intre 1:45 si 1:50.

P.S.1 Cezar a fost kenianul dintre noi 😛 (timp 1:37:42…locul 123)

P.S.2 Poze aici pe facebook 😀

P.S.3 Clasamentele aici

 

 

Run4Freedom

Data: 29 septembrie 2013

Cu : Cezar, Alex, George

Loc : Parcul IOR

Am aflat de aceasta cursa acum o saptamana, si am zis ca daca tot e gratis, primim tricouri si medalii si traseul e unul scurt sa ne inscriem.  In plus ne-a atras si ideea de stafeta :D. Numele echipei a fost ales in concordanta cu tricourile personalizate pe care ni le-am facut (si in care planuisem initial sa alergam): Dacii liberi.  Totusi, pentru a sustine ideea promovata de acest eveniment (lupta contra traficului de persoane prin arta, muzica, sport, dans, etc) am decis sa alergam in tricourile primite de la organizatori :D. (mai multe detalii gasiti pe site-ul competitiei)

Cand am auzit de gandurile coechipierilor mei : 14-15 la ora sau maxim 12 minute, am crezit ca am gresit echipa :D, dar am zis ca o sa alerg cat pot eu de repede, si, tinand cont ca, din diverse motive,  in ultima luna nu am alergat mai mult de 3km, ma gandeam ca o viteza de 13km la ora era una plauzibila.

DSCN3355

Inca de dinainte de start, Cezar era convins ca o sa terminam intre primele 10 echipe. Noi nu prea credeam. La final s-a dovedit ca el avea dreptate, pentru ca am terminat pe locul 7 din 102 echipe inscrise, si 96 care au luat startul :D. Dupa cum ma asteptam, eu am alergat cu 13 la ora,  Cezar si George cu vreo 14.5 si Alex cu 15!!!. Am fi putut sa terminam pe 6, daca as fi alergat cu vreo 20 de secunde mai repede, dar mai mult ar fi fost greu : si daca am fi alergat toti ca Alex am fi terminat pe 5.

DSCN3828

 

Per total impresia e ca am obinut un rezultat bun si ca ne-am simtit bine.  Am avut si fani pe traseu (Cristina A. si Alex C.) si la finish (Cristina E)  😀

P.S. Se pare ca trebuie sa ma mai antrenez ca sa ma ridic la nivelul echipei 😛

2×2 Race

Data: 17 august 2013

Cu : Len

2×2 Race, o cursa la care nu am planuit initial sa particip, s-a transformat intr-unul dintre cele mai frumoase maratoane la care am fost pana acum.  Ma gandisem la un moment dat sa ma inscriu, dar din ce citisem pe site-ul competitiei avusesem impresia ca organizarea nu este dintre cele mai bune (credeam ca nu primim tricouri sau medalii, iar un singur punct de alimentare mi se parea extrem de putin tinand cont ca traseul este destul de dificil), asa ca renuntasem la idee. Apoi am vorbit cu Lenuta si, din fericire :D, m-a convins destul de repede sa participam. Constienti ca traseul de la cursa lunga este mult prea greu (peste 40 de km, peste 4000 de metri diferenta de nivel pozitiva), am hotarat sa ne inscriem la cursa x2 (Balea Lac – Varful Negoiu – Balea Lac). Si am fost inspirati 😀

X2Am plecat din Bucuresti pe la 1-2 noaptea, astfel incat am ajuns la Balea obositi, nedormiti, nemancati, dar veseli si gata de cursa.  Am fost sa ne ridicam kiturile de participare pe la 6’30 si prima surpriza :am primit tricouuuri :D.  Dupa o scurta sesiune de gandire, ne-am ales si numele echipei : eu aveam un buff, Len avea un polar pe care scria ceva cu free, asa ca ne-am intitulat FREE BUFF :).

Minutele s-au scurs destul de repede si pe la 7 30 am pornit in cursa. Pe prima urcare, (comuna ambelor trasee , am fost filmati de undeva de sus: ce a iesit? puteti vedea aici  :D. Pana la Saua Capra am facut aproape jumatate de ora, iar apoi drumurile s-au separat, numarul celor care s-au indreptat spre Negoiu nefiind prea mare. Am urcat, am coborat, am mers pe zone oarecum plate, pe creasta, pe poteci inguste, printre stanci, am vorbit cu alte cateva echipe care erau langa noi, astfel incat nici nu ne-am dat seama cum au trecut minutele. Fie ca vedeam Transfagarasanul de sus, un lac, o cascada sau pur si simplu o rapa, peisajele erau superbe. Si vremea a fost clar de partea noastra: nici soare, nici vant, nici ceata, nici ploaie.

Am trecut de varful Laitel, am coborat apoi spre Lacul Caltun, dupa care am inceput sa urcam spre Negoiu. Ne simteam bine si eram veseli. Dupa circa 2 ore si 20 de minute de la start, ne-am intalnit cu primii concurenti care coborau de pe varf, erau inscrisi la elita si pareau sa zboare pe coborarea plina de bolovani :D. Am facut o mica pauza la un moment dat dupa care ne-am continuat urcarea spre varf, unde am ajuns dupa 3 ore si 25 de minute de la start.

negoiu

Am facut o poza in varf, si dupa ce ne-am alimentat un pic am inceput sa coboram. Teoretic ne gandeam ca drumul inapoi ar trebui sa il parcurgem mai repede pentru ca diferenta de nivel este mai mica. Practic insa banuiam ca nu o sa fie asa :D.  Coborarea inapoi spre Lacul Caltun a fost mai mult decat ok si lipsita de incidente :P. Am mai facut o scurta pauza inainte de urcarea inapoi spre varful Laitel, si cu forte proaspete am reusit sa ajungem in varf fara sa ne oprim (mai incetisor…dar fara pauze). Ne-am intalnit si cu cel care avea sa castige cursa individuala de la Elita…parea in forma :)). Dar si cu o gramada de turisti  (si romani si straini, si fete si baieti, si tineri si batrani :D) care ne-au incurajat. Eram clar mult mai obositi, dar in continuare veseli :D.  Dupa ce am ajuns in varf, ne-am dat seama ca ce fusese mai greu a trecut.

Au mai fost totusi cateva urcari care ne-au solicitat cam mult, mai ales ultima, dar stiam ca se apropie finalul cursei asa ca am tras un pic de noi. Inapoi in Saua Caprei am ajuns la 7 ore si 10 minute de la start. Daca am fi fost mai prosti, si ne-am fi inscris la cursa lunga am fi tras mai mult de noi si am fi scos sub 7 ore , adica timpul limita pentru a putea continua cursa spre Moldoveanu. Asa insa ne-am permis sa mai facem si pauze 😀 si sa mergem mai relaxati.

Am inceput sa coboram spre zona de finish, insa genunchii nu pareau sa ne mai asculte :D, resimteam fiecare bolovan pe care calcam,  astfel ca atunci cand am ajuns la asfalt am fost usurati. Si, pentru ca asa ne propusesem inca de la start, am alergat pe treptele de dinainte de finish. A fost un pic greu :)) (mai ales pe ultimele trepte), dar a meritat. Mai mult, am aflat ca la X2 nu fusesera inscrise decat 3 echipe , astfel incat ne-am trezit si pe podium la premierea de duminica :)).

DSCN4216A fost tare, mai ales ca noi credeam ca suntem pe 5 sau 6 :D.  Stiam ca suntem ultimii, dar nu stiam ca pe 3 :D. Am terminat in 7 ore si 44 de minute , un traseu de aproape 20 de kilometri cu o diferenta de nivel de circa 1800 de metri.

Per total , a fost o experienta super 😀 : organizarea a fost foarte buna (organizatorii si voluntarii merita felicitari), m-am plimbat si prin Fagaras, am urcat si pe Negoiu, am urcat si pe podium.  A doua zi m-am trezit insa cu o durere de spate, nu stiu daca de cursa sau de la dormitul in cort 😕 . Dar, o sa analizez aceasta problema la editia urmatoare .