Retezat Maraton 2

Loc: Retezat

Data: 03 august 2013

Cu : George,  Teo, Cezar, Alex, Cristina, Andreea , Rares, Flavia, Vlad, Marian, Marius, Alex, Elena, Cristina

Unii spun ca traseul de la maratonul din Retezat este prea naspa, ca sunt “bolostanci” peste tot. Poate ca au dreptate si zonele de alergare (pentru concurenti obisnuiti)  nu sunt foarte dese,  dar pentru mine cursa din Retezat este printre cele mai frumoase: pe de o parte datorita peisajelor  extrem de frumoase (desi in timp ce cobor sau urc  nu prea ma uit in stanga dreapta pentru ca din experiente anterioare exista riscul sa ma trezesc in sant 🙂 si pentru ca pe lespezile alea imense ma simt parca in largul meu :D.

Anul trecut am participat la proba de semimaraton…anul asta aveam insa ganduri mai mari asa ca m-am inscris la proba de maraton. Cu o saptamana inainte de start m-am accidentat la fotbal, (o intindere la coapsa) astfel incat in ziua startului capacitatea mea de alergare era destul de limitata. Cum deja confirmasem inscrierea am hotarat totusi sa merg si in functie de cum ma simt  sa decid la fata locului la ce proba particip (mai ales ca de la start pana in varful Retezat traseul era comun la toate cele 3 probe).

Am ajuns in Rausor destul de tarziu (la 12 noaptea) … si cum a doua zi trebuia ne trezim devreme, am hotarat sa nu mai pierdem timpul inainte de culcare. Si asa am si facut, nu am mai pierdut  timpul si impreuna cu Vlad si Marian (sau Axl si Dave dupa melodiile pa care le-au cantat :P) am inceput sa bem un pic de vin. Am baut totusi un pic mai mult decat trebuia, astfel incat a doua zi  dimineata m-am trezit cam afectat si cu dureri de stomac. Am ajuns deci la start semi-accidentat, cu un pic de alcool in sange, si fara niciun pic de mancare in stomac.

Dupa cum se observa in filmuletul facut de Alex, startul nu a fost unul fulminant :)). Prima parte a cursei desi era alergabila cat de cat mi s-a parut extrem de grea. Iar cand a inceput urcarea parca si durerile au inceput sa apara. Pe la km 2 ma gandeam ca cel mai scurt drum spre finish ar fi sa ma intorc pe unde am venit :D.  Am zis totusi sa continuu si sa nu ma opresc… . Dupa vreo 45 de minute am inceput sa ma simt mai bine (probabil transpirasem tot vinul :)) ) astfel incat am inceput sa ma misc mai repede.  Am zis macar proba de cross sa o termin. Urcarea pana in varful Retezat  (adica pana la kilometrul 7) mi s-a parut foarte lunga, dar parca ma simteam din ce in ce mai bine, astfel incat cand am ajuns la zona cu lespezi am inceput sa depasesc mai multi concurenti.

Am ajuns in varf dupa aproximativ 2 ore de la start si m-am  hotarat sa continuu traseul si sa termin proba de semimaraton , fix pe traseul de semimaraton. De aici pana la final traseul era fix acelasi cu cel  de anul trecut, astfel incat stiam ce ma asteapta. Pana la Bucura m-am miscat mai cu talent, astfel incat am ajuns acolo dupa 3 ore si 10 de la start. Am reusit sa mananc repede ceva de la punctul de alimentare,
am baut un pahar cu apa ( cu un gust de vaca :P) si am pornit la drum . Ma miscam destul de ok, coapsa mea parea sa fie alaturi de mine :D. Am coborat destul de repede pana la Gentiana, apoi spre Pietrele. Coborarea, desi prin padure, e plina de bolovani…astfel incar locuri de alergare erau destul de putine. M-am intalnit cu primii concurenti din proba de maraton (ei alergau pe urcare, eu mergeam pe coborare)…pentru o clipa m-am  gandit ca poate am gresit traseul, dar revedeam locuri cunoscute de anul trecut, astfel inca am continuat miscarea:).

La un moment dat in mijlocul potecii era un bolovan imens (plat si foarte lat) si langa el un copac, cu o creanga care se indrepta amenintator spre capul meu. Dupa o miscare gen Matrix, m-am dezechilibrat si m-am trezit lat pe spate. Mi s-au zdruncinat toate organele interne….am urlat un pic de durere, dar cum nu era nimeni in jur, m-am ridicat, am testat daca sunt intreg si am continuat sa cobor.
Culmea e ca ma gandisem un pic mai inainte ca este unul din putinele maratoane la care nu cazusem niciodata:)).

Am ajuns la Cabana Pietrele la circa 4 ore jumate de la start. De acolo stiam ce ma asteapta…o urcare destul de lunga, prin zone cu soare, care anul trecut ma terminase complet. Anul asta a fost un pic mai bine, desi am mers destul de incet si m-am si oprit o data. Coborarea de apoi a fost tot plina de bolovani si nealergabila ..mai ales ca simteam bataturile si basicile din talpi si degete. Abia spre final era o zona pe care chiar se putea alerga. Am alergat pe ultima zona si am ajuns la final dupa 6 ore si 5 minute (al 40-lea timp de la traseul de semimaraton).

In conditiile in care nu am fost la capacitate maxima , am reusit sa obtin un timp cu 45 de minute mai bun decat cel de anul trecut. Mai mult, traseul (de la start si pana in varful Retezat) a fost chiar mai greu decat cel de anul trecut. Per total a fost o cursa pe care am facut-o mai grea decat ar fi trebuit sa fie…dar timpul pe care l-am obtinut este unul de care sunt foarte multumit.

Am asteptat restul prietenilor (de pe traseul de maraton). A durat ceva, astfel incat m-am concentrat pe produsele de la punctul de alimentare :P. Noroc cu Cezar care a venit dupa aproape  2 ore, pentru ca pe restul i-am mai asteptat apoi ceva timp : George (o ora),  Alex (inca o ora) si Cristina (inca 2 ore). Dar parca e ok daca stai jos si cu stomacul plin :P.

Organizarea (cel putin pentru traseul de semimaraton) mi s-a parut buna, puncte de alimentare si hidratare au fost suficiente, marcajul a fost bun. Nu stiu cum a fost insa la proba de maraton , pentru ca am auziat mai multe pareri 😀

P.S. A fost prima cursa la care am avut tricourile personalizate pe care le-am facut cu colegii de echipa :P.  Poze? pe Facebook