2×2 Race

Data: 17 august 2013

Cu : Len

2×2 Race, o cursa la care nu am planuit initial sa particip, s-a transformat intr-unul dintre cele mai frumoase maratoane la care am fost pana acum.  Ma gandisem la un moment dat sa ma inscriu, dar din ce citisem pe site-ul competitiei avusesem impresia ca organizarea nu este dintre cele mai bune (credeam ca nu primim tricouri sau medalii, iar un singur punct de alimentare mi se parea extrem de putin tinand cont ca traseul este destul de dificil), asa ca renuntasem la idee. Apoi am vorbit cu Lenuta si, din fericire :D, m-a convins destul de repede sa participam. Constienti ca traseul de la cursa lunga este mult prea greu (peste 40 de km, peste 4000 de metri diferenta de nivel pozitiva), am hotarat sa ne inscriem la cursa x2 (Balea Lac – Varful Negoiu – Balea Lac). Si am fost inspirati 😀

X2Am plecat din Bucuresti pe la 1-2 noaptea, astfel incat am ajuns la Balea obositi, nedormiti, nemancati, dar veseli si gata de cursa.  Am fost sa ne ridicam kiturile de participare pe la 6’30 si prima surpriza :am primit tricouuuri :D.  Dupa o scurta sesiune de gandire, ne-am ales si numele echipei : eu aveam un buff, Len avea un polar pe care scria ceva cu free, asa ca ne-am intitulat FREE BUFF :).

Minutele s-au scurs destul de repede si pe la 7 30 am pornit in cursa. Pe prima urcare, (comuna ambelor trasee , am fost filmati de undeva de sus: ce a iesit? puteti vedea aici  :D. Pana la Saua Capra am facut aproape jumatate de ora, iar apoi drumurile s-au separat, numarul celor care s-au indreptat spre Negoiu nefiind prea mare. Am urcat, am coborat, am mers pe zone oarecum plate, pe creasta, pe poteci inguste, printre stanci, am vorbit cu alte cateva echipe care erau langa noi, astfel incat nici nu ne-am dat seama cum au trecut minutele. Fie ca vedeam Transfagarasanul de sus, un lac, o cascada sau pur si simplu o rapa, peisajele erau superbe. Si vremea a fost clar de partea noastra: nici soare, nici vant, nici ceata, nici ploaie.

Am trecut de varful Laitel, am coborat apoi spre Lacul Caltun, dupa care am inceput sa urcam spre Negoiu. Ne simteam bine si eram veseli. Dupa circa 2 ore si 20 de minute de la start, ne-am intalnit cu primii concurenti care coborau de pe varf, erau inscrisi la elita si pareau sa zboare pe coborarea plina de bolovani :D. Am facut o mica pauza la un moment dat dupa care ne-am continuat urcarea spre varf, unde am ajuns dupa 3 ore si 25 de minute de la start.

negoiu

Am facut o poza in varf, si dupa ce ne-am alimentat un pic am inceput sa coboram. Teoretic ne gandeam ca drumul inapoi ar trebui sa il parcurgem mai repede pentru ca diferenta de nivel este mai mica. Practic insa banuiam ca nu o sa fie asa :D.  Coborarea inapoi spre Lacul Caltun a fost mai mult decat ok si lipsita de incidente :P. Am mai facut o scurta pauza inainte de urcarea inapoi spre varful Laitel, si cu forte proaspete am reusit sa ajungem in varf fara sa ne oprim (mai incetisor…dar fara pauze). Ne-am intalnit si cu cel care avea sa castige cursa individuala de la Elita…parea in forma :)). Dar si cu o gramada de turisti  (si romani si straini, si fete si baieti, si tineri si batrani :D) care ne-au incurajat. Eram clar mult mai obositi, dar in continuare veseli :D.  Dupa ce am ajuns in varf, ne-am dat seama ca ce fusese mai greu a trecut.

Au mai fost totusi cateva urcari care ne-au solicitat cam mult, mai ales ultima, dar stiam ca se apropie finalul cursei asa ca am tras un pic de noi. Inapoi in Saua Caprei am ajuns la 7 ore si 10 minute de la start. Daca am fi fost mai prosti, si ne-am fi inscris la cursa lunga am fi tras mai mult de noi si am fi scos sub 7 ore , adica timpul limita pentru a putea continua cursa spre Moldoveanu. Asa insa ne-am permis sa mai facem si pauze 😀 si sa mergem mai relaxati.

Am inceput sa coboram spre zona de finish, insa genunchii nu pareau sa ne mai asculte :D, resimteam fiecare bolovan pe care calcam,  astfel ca atunci cand am ajuns la asfalt am fost usurati. Si, pentru ca asa ne propusesem inca de la start, am alergat pe treptele de dinainte de finish. A fost un pic greu :)) (mai ales pe ultimele trepte), dar a meritat. Mai mult, am aflat ca la X2 nu fusesera inscrise decat 3 echipe , astfel incat ne-am trezit si pe podium la premierea de duminica :)).

DSCN4216A fost tare, mai ales ca noi credeam ca suntem pe 5 sau 6 :D.  Stiam ca suntem ultimii, dar nu stiam ca pe 3 :D. Am terminat in 7 ore si 44 de minute , un traseu de aproape 20 de kilometri cu o diferenta de nivel de circa 1800 de metri.

Per total , a fost o experienta super 😀 : organizarea a fost foarte buna (organizatorii si voluntarii merita felicitari), m-am plimbat si prin Fagaras, am urcat si pe Negoiu, am urcat si pe podium.  A doua zi m-am trezit insa cu o durere de spate, nu stiu daca de cursa sau de la dormitul in cort 😕 . Dar, o sa analizez aceasta problema la editia urmatoare .

Advertisements

Retezat Maraton 2

Loc: Retezat

Data: 03 august 2013

Cu : George,  Teo, Cezar, Alex, Cristina, Andreea , Rares, Flavia, Vlad, Marian, Marius, Alex, Elena, Cristina

Unii spun ca traseul de la maratonul din Retezat este prea naspa, ca sunt “bolostanci” peste tot. Poate ca au dreptate si zonele de alergare (pentru concurenti obisnuiti)  nu sunt foarte dese,  dar pentru mine cursa din Retezat este printre cele mai frumoase: pe de o parte datorita peisajelor  extrem de frumoase (desi in timp ce cobor sau urc  nu prea ma uit in stanga dreapta pentru ca din experiente anterioare exista riscul sa ma trezesc in sant 🙂 si pentru ca pe lespezile alea imense ma simt parca in largul meu :D.

Anul trecut am participat la proba de semimaraton…anul asta aveam insa ganduri mai mari asa ca m-am inscris la proba de maraton. Cu o saptamana inainte de start m-am accidentat la fotbal, (o intindere la coapsa) astfel incat in ziua startului capacitatea mea de alergare era destul de limitata. Cum deja confirmasem inscrierea am hotarat totusi sa merg si in functie de cum ma simt  sa decid la fata locului la ce proba particip (mai ales ca de la start pana in varful Retezat traseul era comun la toate cele 3 probe).

traseu

Am ajuns in Rausor destul de tarziu (la 12 noaptea) … si cum a doua zi trebuia ne trezim devreme, am hotarat sa nu mai pierdem timpul inainte de culcare. Si asa am si facut, nu am mai pierdut  timpul si impreuna cu Vlad si Marian (sau Axl si Dave dupa melodiile pa care le-au cantat :P) am inceput sa bem un pic de vin. Am baut totusi un pic mai mult decat trebuia, astfel incat a doua zi  dimineata m-am trezit cam afectat si cu dureri de stomac. Am ajuns deci la start semi-accidentat, cu un pic de alcool in sange, si fara niciun pic de mancare in stomac.

Dupa cum se observa in filmuletul facut de Alex, startul nu a fost unul fulminant :)). Prima parte a cursei desi era alergabila cat de cat mi s-a parut extrem de grea. Iar cand a inceput urcarea parca si durerile au inceput sa apara. Pe la km 2 ma gandeam ca cel mai scurt drum spre finish ar fi sa ma intorc pe unde am venit :D.  Am zis totusi sa continuu si sa nu ma opresc… . Dupa vreo 45 de minute am inceput sa ma simt mai bine (probabil transpirasem tot vinul :)) ) astfel incat am inceput sa ma misc mai repede.  Am zis macar proba de cross sa o termin. Urcarea pana in varful Retezat  (adica pana la kilometrul 7) mi s-a parut foarte lunga, dar parca ma simteam din ce in ce mai bine, astfel incat cand am ajuns la zona cu lespezi am inceput sa depasesc mai multi concurenti.

Am ajuns in varf dupa aproximativ 2 ore de la start si m-am  hotarat sa continuu traseul si sa termin proba de semimaraton , fix pe traseul de semimaraton. De aici pana la final traseul era fix acelasi cu cel  de anul trecut, astfel incat stiam ce ma asteapta. Pana la Bucura m-am miscat mai cu talent, astfel incat am ajuns acolo dupa 3 ore si 10 de la start. Am reusit sa mananc repede ceva de la punctul de alimentare,
am baut un pahar cu apa ( cu un gust de vaca :P) si am pornit la drum . Ma miscam destul de ok, coapsa mea parea sa fie alaturi de mine :D. Am coborat destul de repede pana la Gentiana, apoi spre Pietrele. Coborarea, desi prin padure, e plina de bolovani…astfel incar locuri de alergare erau destul de putine. M-am intalnit cu primii concurenti din proba de maraton (ei alergau pe urcare, eu mergeam pe coborare)…pentru o clipa m-am  gandit ca poate am gresit traseul, dar revedeam locuri cunoscute de anul trecut, astfel inca am continuat miscarea:).

La un moment dat in mijlocul potecii era un bolovan imens (plat si foarte lat) si langa el un copac, cu o creanga care se indrepta amenintator spre capul meu. Dupa o miscare gen Matrix, m-am dezechilibrat si m-am trezit lat pe spate. Mi s-au zdruncinat toate organele interne….am urlat un pic de durere, dar cum nu era nimeni in jur, m-am ridicat, am testat daca sunt intreg si am continuat sa cobor.
Culmea e ca ma gandisem un pic mai inainte ca este unul din putinele maratoane la care nu cazusem niciodata:)).

Am ajuns la Cabana Pietrele la circa 4 ore jumate de la start. De acolo stiam ce ma asteapta…o urcare destul de lunga, prin zone cu soare, care anul trecut ma terminase complet. Anul asta a fost un pic mai bine, desi am mers destul de incet si m-am si oprit o data. Coborarea de apoi a fost tot plina de bolovani si nealergabila ..mai ales ca simteam bataturile si basicile din talpi si degete. Abia spre final era o zona pe care chiar se putea alerga. Am alergat pe ultima zona si am ajuns la final dupa 6 ore si 5 minute (al 40-lea timp de la traseul de semimaraton).

In conditiile in care nu am fost la capacitate maxima , am reusit sa obtin un timp cu 45 de minute mai bun decat cel de anul trecut. Mai mult, traseul (de la start si pana in varful Retezat) a fost chiar mai greu decat cel de anul trecut. Per total a fost o cursa pe care am facut-o mai grea decat ar fi trebuit sa fie…dar timpul pe care l-am obtinut este unul de care sunt foarte multumit.

Am asteptat restul prietenilor (de pe traseul de maraton). A durat ceva, astfel incat m-am concentrat pe produsele de la punctul de alimentare :P. Noroc cu Cezar care a venit dupa aproape  2 ore, pentru ca pe restul i-am mai asteptat apoi ceva timp : George (o ora),  Alex (inca o ora) si Cristina (inca 2 ore). Dar parca e ok daca stai jos si cu stomacul plin :P.

Organizarea (cel putin pentru traseul de semimaraton) mi s-a parut buna, puncte de alimentare si hidratare au fost suficiente, marcajul a fost bun. Nu stiu cum a fost insa la proba de maraton , pentru ca am auziat mai multe pareri 😀

P.S. A fost prima cursa la care am avut tricourile personalizate pe care le-am facut cu colegii de echipa :P.  Poze? pe Facebook