Ultramaraton pentru padurea copiilor

Il sustin pe Adrian pentru teminarea celui mai lung ultra-maraton montan din Romania !!CoverBER2M-sustinatoriAm primit veste de la asociatia ViitorPlus ca, incepand cu dimineata zilei de 3 august 2013, Adrian Ber va alerga continuu 123 de kilometri, pe crestele a 2 munti, Fagaras si Piatra Craiului, in decursul a 25 de ore. Ber2M este numele evenimentului, cred eu destul de sugestiv, si va fi cel mai lung ultra-maraton din Romania. Prin alergarea acestui ultra-maraton, Adrian doreste sa stranga fonduri pentru plantarea si ingrijirea unui hectar de padure (8000 de euro), in Campania Padurea Copiilor, a asociatiei ViitorPlus .

http://www.youtube.com/watch?v=laB0JbJp1OE

Te intrebi cine este Adrian Ber? Adi nu este alergator profesionist, este un om simplu care a inceput sa alerge de placere si din dragoste pentru miscare, natura si munti. Este insa un amator cu o experienta de peste 3 ani in alergarile montane de anduranta si a reusit deja sa castige mai multe competitii de profil, printer care se numara si editia 2012 a Transmaratonului, unde a terminat primul proba de ultra-maraton (70 km). Tot cu aceasta ocazie a inceput sa sustina cauza Padurea Copiilor a asociatiei ViitorPlus.

BannerBER2

Cei care doresc sa il sustina pe Adrian Ber si cauza Padurea Copiilor, o pot face cu un like Facebook, un share al clip-ului de prezentare sau printr-o donatie online aici .

Padurea Copiilor este o campanie de strangere de fonduri a programului de impadurire “Adopta un copac!”, prin care ViitorPlus – asociatie pentru dezvoltare durabila – isi propune sa planteze si sa ingrijeasca cate un puiet pentru fiecare nou-nascut din Romania. Padurea Copiilor este cauza de mediu a mai multor evenimente sportive, incepand cu octombrie 2011. Pana acum aproape 5000 de alergatori au sustinut aceasta cauza si au facut posibila  plantarea, in comuna Poroschia din judetul Teleorman, a aproape 4 hectare de padure (o suprafata echivalenta cu aproximativ 4 terenuri mari de fotbal), ce vor fi ingrijite timp de 5 ani si monitorizate alti 10 ani.

Advertisements

Bucegi 7500 (2)

Loc : Bucegi
Data : 20 iulie 2013
Cu : Ciprian, Vlad, Lore, Cristi, Alex C., Alex C, Cristina, Catalin, George, Rares, Flavia

Pentru mine editia de anul acesta de la maraton 7500 a inceput in Carrefour. Impreuna cu membri echipei Tzepisch ne-am aprovizionat (pe langa batoane, apa si Gatorade) cu cateva sticlute de licoare :D. Planul era sa terminam cursa in 12-13 ore si apoi sa ne retragem la hotel sa ne antrenam un pic ficatul cu niste vin :P. Din pacate planul nu a fost dus la bun sfarsit si sticlele s-au intors intacte in Bucuresti .

Datorita calitatilor de sofer ale lui Vlad, am ajuns destul de repede la Pestera, la timp pentru a ne ridica kiturile de concurs si participa la sedinta tehnica. La sedinta tehnica nu s-a intamplat nimic spectaculos; ni s-a spus totusi ca ni se vor verifica rucsacii si ca avem nevoie deci de toate lucurile obligatorii trecute in regulament. Noi, oameni cinstiti, am luat tot ce trebuia (poate cu o mica exceptie legata de folia de supravietuire…pe care am impartit-o frateste cu Vlad…nu zicea totusi in regulament cata trebuie, deci nu am incalcat nicio regula :D).  Pentru unii concurenti insa , niste pantaloni scurti + niste sosete pana la genunchi au fost considerati ca pantaloni lungi 😦 (desi mie mi s-a zis explicit pe forum ca nu se poate asa), in timp ce altii (printre care si cel botezat Robotul Nazist :)) au mai eliminat pe furis inainte de start cateva lucuri din rucsac).

Startul s-a dat cu o mica intarziere, la 6 si 11 minute. Surpriza…..am fost imbracat in pantaloni lungi si bluza cu maneca lunga :P….dar cred ca e primul dar si ultimul maraton la care fac asta :D.  Inainte de start, stabilisem cu Ciprian sa incercam sa obtinem un timp de 12 ore si ceva….sau de 14 si ceva …ca 13 e cu ghinion :)), desi numarul de concurs a fost 413. M-am gandit sa merg intr-un ritm cat de cat ok si Ciprian sa vina dupa mine. Acum daca stau sa ma gandesc mai bine…nu cred ca am fost un coechipier prea bun din punctul asta de vedere…..se putea insa si mai rau….mult mai rau …. prietenii stiu de ce :D.

Urcarea de la Pestera la Omu e una destul de frumoasa si nu foarte dificila. Am mers intr-un ritm destul de bun , timpul oficial trecut pe foaia de concurs fiind de 1 ora 43. L-am pierdut pentru 2-3 minute pe Ciprian prin ceata care inconjura cabana. Dupa cateva minute de pauza am pornit pe coborarea spre Diham, pe Valea Cerbului.  Partea mai abrupta de la inceput nu a fost prea buna pentru noi…genunchii lui Ciprian nefiind facuti din pacate pentru asa ceva. La un moment dat am facut o prostie….am confundat pe Ciprian cu alt concurent imbracat la fel :)). Cand mi-am dat seama insa ca nu era el…m-am oprit si am asteptat vreo 5 minute, dupa care am repornit la drum. Coborarea pana la Diham a fost una prea lunga…am facut peste 2 ore. Am mai luat-o impreuna cu altii vreo 10 si un pic pe un alt drum…prin albie in loc de poteca…dar eu am fost cel care le-am aratat calea cea dreapta:)).

Pe urcare insa ne-am descurcat apoi mai bine, pauzele au fost destul de rare si nu prea lungi, iar ritmul a fost unul destul de bun. Din cauza experientei de anul trecut, de data asta am zis sa am intotdeaua o rezerva de apa la mine…astfel incat am carat (degeaba) de la start si pana la a doua trecere la Omu 2 litri de lichide (1 litru de apa si 1 litru de Gatorade). Vremea insa a fost de data una perfecta….nu a fost deloc soare, astfel incat desi eram imbracat prea gros si imi era un pic cald…nu am simtit nevoia sa beau deloc apa. Am baut apa doar un pic la punctele intermediare. Pe Bucsoiu unde anul trecut as fi dat orice pentru jumate de litru de apa….nu am baut deloc apa de data asta. Am revazut toate locurile unde ne-am oprit anul trecut….dar de data asta pe langa majoritatea dintre ele am trecut fara sa ne oprim.  Nu am facut asadar prea multe pauze…astfel incat de la Diham pana la Omu am facut 5h20. Evident se putea mult mai bine :). Langa cabana Omu, o echipa de mixt a trecut pe langa noi. A fost o faza simpatica, fata zicandu-mi “Trec pe langa tine ca un fulger”, pentru ca apoi cand am ajuns la cabana sa ii aud cand comandau doua fripturi :)).

Nu urcarile, ci coborarile au fost cele care ne-au tras in jos, astfel incat pana la urmatorul punct intermediar de la Gutanu, am facut din nou prea mult (2h20). Cand am ajuns acolo a mai inceput si ploaia….astfel incat am inceput sa mergem un pic mai tare. Pana la Saua Strunga desi ne-a plouat aproape in continuu, am facut un timp destul de bun (1h15).  A urmat insa iar coborare :D, si impresia mea e ca pana la final nu am mers pe drumul cel mai scurt :D. Am trecut si printr-o stana , unde am mers vreo 50 de metri cu un magarus…nu stiu ce ganduri avea dar se luase dupa mine:)).  Din fericire, cainii au fost insa pasnici.

Am ajuns la final dupa 14 ore si 28 de miunte. Timpul nu a fost unul prea bun….dar fata de cel de anul trecut e un progres de aproape 3 ore…si in plus am ajuns pe lumina de data asta. Nu stiu de Ciprian, dar, eu,  daca anul trecut eram mort …si vreo 3 zile nu m-am putut misca…de data asta nu am avut deloc astfel de probleme 😀

A fost o experienta foarte frumoasa. Mai mult Lore si Cristi au luat locul 3 la mixt :D. Sunt primii din grupul nostru care au luat alte medalii in afara de cele de finisher :D. Iar eu, pentru suportul moral si energia transmisa .. m-am ales cu o bere de la Lore 😀

Per total, a fost un weekend frumos…si daca anul trecut aveam dubii…acum sunt convins ca voi reveni si la editia de anul urmator:)

Cozia mountain run

Loc: Cozia

Data: 06 iulie 2013

Cu : George,  Cezar, Alex, Cristina, Lore, Cristi, Ciprian, Rares, Flavia, Cristi

… in trecut am trecut de mai multe ori prin Calimanesti, Caciulata si celelalte localitati de pe Valea Oltului, dar pana in acest weekend nu am avut niciodata ocazia sa ma plimb pe traseele montane din zona. Distanta pe care urma sa o parcurg era conform organizatorilor de circa 30 de km , cu o diferenta de nivel de 1750 metri., astfel incat un timp de 5h30-6 parea perfect realizabil.

Traseul a inceput cu o bucata de plat, tocmai buna pentru o scurta alergare rapida. Cam scurta totusi, pentru ca dupa mai putin de 2km de la start, a inceput prima urcare. O urcare lejera insa, sub 400 de metri diferanta de nivel pe o distanta de circa 2 km, pe care am parcurs-o intr-un ritm destul de bun (adica nu m-au depasit prea multi:P).  A urmat apoi zona de coborare, unde cred ca am depasit peste 20 de concurenti, astfel incat, la intrarea pe drumul forestier (la km 9) eram pe o pozitie destul de buna, iar timpul pe care il aveam era in grafic cu ceea ce imi propusesem. 😀

De la Pausa , pana la manastirea Stanisoara a fost o zona de urcare destul de lina pe drum forestier. Am alternat bucatile de alergare, cu cele de mers, astfel incat sa mai pastrez ceva forte pentru principala urcare de pe traseu. Degeaba insa, pentru ca urcarea asta de la circa 780 de metri pana la un pic peste 1600, m-a terminat si fizic si psihic. O urcare mult prea abrupta, pe care a trebuit sa ma opresc de prea multe ori. Toti cei pe care ii depasisem pe coborare si plat, oameni de toate varstele, au trecut pe langa mine :P.  In total cred ca m-au depasit peste 30 de concurenti, asa ca atunci cand am ajuns in sfarsit in varf, m-am simtit mai bine :D.

Nu pentru mult timp  insa, pentru ca dupa ce am luat de la punctul de alimentare banane, biscuiti si ceva izotonic, am pornit la coborare. Si desi auzisem de la alti concurenti ca e o coborare naspa, mi se parea  asa de frumoasa:  pe drum forestier, cu panta nu prea mare.  Dupa vreo 2 km  de alergare , in care m-am concentrat mai mult pe biscuiti si banane , mi-am dat seama ca nu am mai vazut benzile cu care era marcat traseul :D. M-am oprit, exact cand treceau pe langa mine 2 biciclisti care m-au intrebat daca am abandonat. Cand am realizat ca trebuie sa ma intorc, nu mai aveam niciun pic de entuziasm. Dar oricum drumul ala nu parea sa duca unde trebuie, deci nu aveam alta solutie.

traseu cozia

 

Cand m-au vazut inapoi, cei de la punctul de alimentare au fost cam surprinsi : “Ce-ai facut fratioare?” “4km??? :-o”.  Mi-au notat si numarul … nu stiu de ce …poate voiau sa imi dea vreun premiu pentru prostie :-)) .

Evident ca pe coborarea  spre zona de finish nu am mai avut nicio motivatie, si  cum nu pareau sa mai fie prea multi concurenti pe traseu,nici  nu m-am mai grabit prea tare. La un moment dat m-am intalnit cu Monica , si am mers impreuna vreo 2-3 km. Ne-am reintalnit la ultimul punct de alimentare, si apoi am mers impreuna pana la finish. Am si alergat in tandem pe final, dar doar pentru poze :D.

Per total, a fost un traseu frumos si un antrenament bun pentru editia de anul asta de la Maraton 7500.

Cozia02

Daca nu m-as fi abatut de la traseu..as fi scos probabil un timp de 5:40..  Oricum important e sa participi :P.. Si, in plus, … am fost concurentul care a parcurs cea mai mare distanta 😀