Retezat Trail Race

Loc: Retezatul Mic

Data: 15 iunie 2013

Cu : George,  Cezar, Alex

…. in momentul in care am terminat cursa, eram convins ca Retezat Trail Race a fost o experienta unica. Unica in sensul ca ma gandeam foarte serios sa nu mai particip la editiile urmatoare :D.  Si asta pentru ca a fost una dintre putinele curse (daca nu cumva chiar singura) in care mi s-au parut mult mai ok, bucatile in ascensiune. Din punct de vedere al peisajelor, Retezatul este insa muntele meu favorit (bine, nici nu am fost in prea multe locuri :D), asa ca, daca tot nu prea au fost multe zone de alergare, macar am avut ocazia sa ma bucur de priveliste.

Traseul a inceput din Cheile Butii cu o zona de plat de circa 2km, urmata de o urcare moderata pana la primul punct de hidratare, dupa care de urcarea pana in varful Piule. O urcare care parea sa nu se mai termine, dar pe care am reusit sa o parcurg fara sa ma opresc … Concluzia … sunt mai antrenat pe urcare decat anul trecut, si totusi majoritatea concurentilor era in fata :D.  Cand am ajuns in zona relativ plata, m-am bucurat pentru ca m-am gandit ca o sa pot creste in mod semnificativ viteza.

traseuM-am cam inselat insa: poteca era cam ingusta si cam inclinata, bolovani peste tot, deci nici vorba de alergat (decat pe portiuni foarte scurte). Pe creasta mi s-a parut si mai naspa. Echilibrul si atentia nu sunt chiar punctele mele tari (mi-am scrantit glezna coborand pe scari,  ma cam impiedic pe zonele cu bolovani, pe zapada si gheata fac tot felul de scheme artistice:P)….Deci, mersul pe poteca ingusta, cu pietre, cu o groapa mare in lateral :P, nu mi s-a parut prea interesant.  Mai ales cand m-am dus accidental vreo 2 metri  mai jos fata de poteca 😀

Dupa ce am ajuns in varf, a urmat o alta coborare minunata, abrupta si cu bolovani. Singura bucata mai frumoasa a fost o zona cu zapada, unde cred ca am atins un varf de viteza : m-am pus in fund si pe calcaie si m-am dus sanie pana jos :D.  A urmat apoi o zona de coborare prin padure. A fost una dintre putinele zone pe care puteai sa alergi, dar am avut proasta inspiratie sa incerc, in timp ce alerg, sa ma uit in spate sa vad daca o fata pe care o depasisem mai e in apropierea mea .. si m-am trezit printre tufisuri in sant :D.

Ajuns la kilometrul 13 la Stana Buta, m-am pregatit psihic pentru bucata care urma: o urcare pana pe Varful Custura, cu o diferenta de nivel de circa 900 de metri. Si pentru ca pana la kilometrul 23 !!! , nu mai urma sa fie niciun punct de revitalizare, si pentru ca nu am luat nicio sticla  de apa la mine, mi-am umplut stomacul cu apa si fructe , si am pornit la drum. Drumul pana in varf, a fost destul de lung, dar a fost un antrenament bun pentru Maraton7500 (mai ales din cauza lipsei apei). Am reusit sa merg fara sa fac opriri (bine ca nu a fost prea cald si mai adia uneori si vantul), dar cu un ritm nu prea alert :D. Cand am trecut pe langa o turma de oi, ma gandeam ce bun ar fi fost niste lapte :D, dar a trebuit sa mai astept un pic pana am ajuns in varf, unde am primit un pahar de apa si jumatate de energizant.

Coborarea care a urmat a fost de-a dreptul mizerabila, mai ales ca din cauza durerilor, nu prea puteam sa indoi talpa dreapta. Din varf si pana la final am mers impreuna cu Alex, si cum amandoi eram busiti, am zis ca mai bine mergem mai incet ca sa reusim sa ajungem cat de cat intregi la final.  Drumul pana la punctul cu apa, ni s-a parut atat de lung, astfel incat dupa ce am ajuns acolo, am hotarat sa nu mai alergam pe cei 5 km de drum forestier pana la final. Am fi putut sa facem asta, dar timpul oricum nu mai avea importanta, si lenea mea combinata cu durerile de genunchi ale lui Alex au facut o combinatie perfecta :P.

La final am alergat totusi 100 de metri, pentru fotografii (fanii nu erau cu noi:P) . L-am depasit clar pe Alex la fotofinish cu 0.01 secunde :))

Organizarea de pe traseu ar fi putut fi un pic mai buna : macar un punct cu apa pe urcarea spre Custura, mai multi voluntari care sa ne incurajeze :D… Sa nu mai vorbim de faptul ca am primit un tricou in conserva: dupa ce ca nu are  nicio inscriptie sau ceva care sa aiba legatura cu cursa la care am participat, mai e si urat :(. Macar la final, totul a fost ok : mancare, apa, RedBull si bere. La tombola nu am castigat din pacate nimic, dar a castigat George in schimb un tricou . E cu Auchan, deci daca vrea sa isi schimbe cariera, are o sansa in plus 😛

Per total, nu sunt deloc convins ca voi participa la editia urmatoare. In acest moment, doar peisajele din Retezat si drumul cu masina prin Defileul Jiului m-ar face sa revin si la anul.. Aaa si micii de la Dedulesti :P.

Advertisements

One thought on “Retezat Trail Race

  1. Pingback: 2013…. | Runs end ... running doesn't

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s