Rise and shine!

6 am and your hand can’t make it to the alarm clock before the voices in your head start telling you that it’s too early, too dark and too cold to get out of bed. Aching muscles lie still in rebellion pretending not to hear your brain commanding them to move. A legion of voices are shouting their unanimous permission for you to hit the snooze button. Go back to dreamland!

But you didn’t ask their opinion. The voice you’ve chosen to listen to is one of defiance! The voice that said there was a reason that you set that alarm in the first place. So sit up. Put your feet on the floor and don’t look back because we’ve got work to do.

Welcome to the grind! For what is each day but a series of conflicts between the right way and the easy way10,000 streams span out like a River Delta before you, each one promising the path of least resistance. The thing is you’re  headed upstream and when you make that choice, when you decide to turn your back on what’s comfortable, what’s safe and what some would call common sense.

Well that’s Day 1From there is only gets tougher! So just make sure this is something that you want. Because the easy way out will always be there. Ready to wash you away!

All you have to do is pick up your feet. But you aren’t going to are you? With each step comes the decision to take another. You’re on your way now, but this is no time to dwell on how far you have come. You’re in a fight against an opponent you can’t see, but oh you can feel him on your heels can’t ya. Feel him breathing down your neck. You know what that is? That’s you. Your fears, your doubts, your insecurities all lined up like a firing squad ready to shoot you out of the sky. But don’t lose heart. While they are not easily defeated, they are far from invincible.

Remember, this is the grind, the Battle Royale between you and your mind. Your body and the devil on your shoulders who is telling you that ” This is just a game. This is just a waste of time. Your opponents are stronger than you”. Drown out the voice of uncertainty with the sound of your own heartbeat! Burn away your self doubt with the fire beneath you. Remember what we are fighting for and never forget that momentum is a cruel mistress. She can turn on a dime with the smallest mistake. She is ever searching for the weak place in your armor. That one tiny feeling that you forgot to prepare for. So as long as the devil is hiding the details, the question remains: “Is that all you got? Are you sure?”

When the answer is yes, you’ve done all you can to prepare yourself for battle, then it’s time to go forth and boldly face your enemy. The enemy within! Only now you must take that fight into the open. Into hostile territory.

You are a lion in a field of lions, all hunting the same elusive prey with a desperate starvation that says victory is the only thing that can keep you alive. So believe that voice that says you can run a little faster and you can throw a little harder, and that for you the laws of physics are merely a suggestion.  Luck is the last dying wish of those who want to believe that winning can happen by accident. Sweat on the other hand is for those who know it’s a choice. So decide now because destiny waits for no man.

And when your time comes and a thousand different voices are trying to tell you that you’re not ready for it, listen instead to that lone voice of descent, that one voice that says:  “you are ready” “you are prepared”. It’s all up to you now!

So Rise and shine! FIND YOUR GREATNESS

 This is the transcribed version of a great  motivational video : Nike: Rise and Shine! Find your Greatness

Advertisements

Retezat Trail Race

Loc: Retezatul Mic

Data: 15 iunie 2013

Cu : George,  Cezar, Alex

…. in momentul in care am terminat cursa, eram convins ca Retezat Trail Race a fost o experienta unica. Unica in sensul ca ma gandeam foarte serios sa nu mai particip la editiile urmatoare :D.  Si asta pentru ca a fost una dintre putinele curse (daca nu cumva chiar singura) in care mi s-au parut mult mai ok, bucatile in ascensiune. Din punct de vedere al peisajelor, Retezatul este insa muntele meu favorit (bine, nici nu am fost in prea multe locuri :D), asa ca, daca tot nu prea au fost multe zone de alergare, macar am avut ocazia sa ma bucur de priveliste.

Traseul a inceput din Cheile Butii cu o zona de plat de circa 2km, urmata de o urcare moderata pana la primul punct de hidratare, dupa care de urcarea pana in varful Piule. O urcare care parea sa nu se mai termine, dar pe care am reusit sa o parcurg fara sa ma opresc … Concluzia … sunt mai antrenat pe urcare decat anul trecut, si totusi majoritatea concurentilor era in fata :D.  Cand am ajuns in zona relativ plata, m-am bucurat pentru ca m-am gandit ca o sa pot creste in mod semnificativ viteza.

traseuM-am cam inselat insa: poteca era cam ingusta si cam inclinata, bolovani peste tot, deci nici vorba de alergat (decat pe portiuni foarte scurte). Pe creasta mi s-a parut si mai naspa. Echilibrul si atentia nu sunt chiar punctele mele tari (mi-am scrantit glezna coborand pe scari,  ma cam impiedic pe zonele cu bolovani, pe zapada si gheata fac tot felul de scheme artistice:P)….Deci, mersul pe poteca ingusta, cu pietre, cu o groapa mare in lateral :P, nu mi s-a parut prea interesant.  Mai ales cand m-am dus accidental vreo 2 metri  mai jos fata de poteca 😀

Dupa ce am ajuns in varf, a urmat o alta coborare minunata, abrupta si cu bolovani. Singura bucata mai frumoasa a fost o zona cu zapada, unde cred ca am atins un varf de viteza : m-am pus in fund si pe calcaie si m-am dus sanie pana jos :D.  A urmat apoi o zona de coborare prin padure. A fost una dintre putinele zone pe care puteai sa alergi, dar am avut proasta inspiratie sa incerc, in timp ce alerg, sa ma uit in spate sa vad daca o fata pe care o depasisem mai e in apropierea mea .. si m-am trezit printre tufisuri in sant :D.

Ajuns la kilometrul 13 la Stana Buta, m-am pregatit psihic pentru bucata care urma: o urcare pana pe Varful Custura, cu o diferenta de nivel de circa 900 de metri. Si pentru ca pana la kilometrul 23 !!! , nu mai urma sa fie niciun punct de revitalizare, si pentru ca nu am luat nicio sticla  de apa la mine, mi-am umplut stomacul cu apa si fructe , si am pornit la drum. Drumul pana in varf, a fost destul de lung, dar a fost un antrenament bun pentru Maraton7500 (mai ales din cauza lipsei apei). Am reusit sa merg fara sa fac opriri (bine ca nu a fost prea cald si mai adia uneori si vantul), dar cu un ritm nu prea alert :D. Cand am trecut pe langa o turma de oi, ma gandeam ce bun ar fi fost niste lapte :D, dar a trebuit sa mai astept un pic pana am ajuns in varf, unde am primit un pahar de apa si jumatate de energizant.

Coborarea care a urmat a fost de-a dreptul mizerabila, mai ales ca din cauza durerilor, nu prea puteam sa indoi talpa dreapta. Din varf si pana la final am mers impreuna cu Alex, si cum amandoi eram busiti, am zis ca mai bine mergem mai incet ca sa reusim sa ajungem cat de cat intregi la final.  Drumul pana la punctul cu apa, ni s-a parut atat de lung, astfel incat dupa ce am ajuns acolo, am hotarat sa nu mai alergam pe cei 5 km de drum forestier pana la final. Am fi putut sa facem asta, dar timpul oricum nu mai avea importanta, si lenea mea combinata cu durerile de genunchi ale lui Alex au facut o combinatie perfecta :P.

La final am alergat totusi 100 de metri, pentru fotografii (fanii nu erau cu noi:P) . L-am depasit clar pe Alex la fotofinish cu 0.01 secunde :))

Organizarea de pe traseu ar fi putut fi un pic mai buna : macar un punct cu apa pe urcarea spre Custura, mai multi voluntari care sa ne incurajeze :D… Sa nu mai vorbim de faptul ca am primit un tricou in conserva: dupa ce ca nu are  nicio inscriptie sau ceva care sa aiba legatura cu cursa la care am participat, mai e si urat :(. Macar la final, totul a fost ok : mancare, apa, RedBull si bere. La tombola nu am castigat din pacate nimic, dar a castigat George in schimb un tricou . E cu Auchan, deci daca vrea sa isi schimbe cariera, are o sansa in plus 😛

Per total, nu sunt deloc convins ca voi participa la editia urmatoare. In acest moment, doar peisajele din Retezat si drumul cu masina prin Defileul Jiului m-ar face sa revin si la anul.. Aaa si micii de la Dedulesti :P.

Unde alergam in Bucuresti? Pista Lia Manoliu

Nu ai niciun parc in apropiere sau consideri ca aleile parcului sunt facute doar pentru plimbare? Eviti sa alergi pe strazi din cauza soferilor din Bucuresti? Preferi sa alergi distante mai lungi si articulatiile tale se resimt din cauza socurilor cu asfaltul? Daca da, atunci poti alege sa alergi pe un stadion sau o pista de alergare.

In Bucuresti, una dintre cele mai bune optiuni este pista de alergare din complexul sportiv de langa Arena Nationala. Accesul se face din bulevardul Basarabia, complexul fiind plasat la circa 10 minute de mers de metroul de la Piata Muncii.

pista

Fiind construita recent, suprafata pistei este una foarte buna , stresul la care sunt supuse incheieturile fiind in mod evident mult mai redus decat pe asfalt. Locul este mai mereu animat, putandu-se alerga fara probleme si la ore mai tarzii (22-23)… probabil si pentru ca nu este necesara achitarea vreunei taxe, intrarea fiind libera. Accesul este totusi interzis cand se antreneaza loturile nationale de atletism 😀

Ca la orice stadion, lungimea unui tur este de 400 de metri, deci, daca vrei sa alergi pe distante mai lungi, trebuie sa te invarti un pic in cerc. Dar, daca nu alergi singur, sau cu un pic de muzica, problema monotoniei dispare rapid. Exista marcaje si pentru proba de 100 de metri, deci daca vrei sa dai cateva sprinturi te poti cronometra foarte usor. In cazul in care esti pasionat, poti sa faci cateva incercari si la saritura in lungime sau la triplu-salt 😛

pista2

Principalele dezavantaje ar fi faptul ca este mai mult praf decat in parc (mai ales ca este si foarte aproape de bulevard) si ca vara resimti mult mai tare efectele soarelui. Pe de alta parte, vei sti intotdeaua ce distanta ai alergat, iti poti seta mai usor obiective legate de distanta sau viteza, si, nu in ultimul rand, te simti “mai atlet” in momentul in care intri pe turnante sau pe linia dreapta de dinainte de finish 😀

Aaaa…si daca iti place sa alergi de la metrou sau de acasa pana la intrarea pe pista, ai grija sa nu faci asta cand se disputa meciuri pe Arena Nationala. Decat daca joaca Dinamo caz in care nu o sa fie prea mare aglomeratia pe bulevard 😀

Crosul Padurii 2

Loc: Parcul Tineretului, Bucuresti

Data: 8 iunie 2013

Cu : George, Teo, Cezar, Lore, Cristi, Andrei G.

Inceput de vara, seara , un pic de ploaie si miros de tei … o vreme tocmai buna pentru alergat. Am fost unul dintre cei peste 700 de persoane care au participat la Crosul Padurii pentru a strage fonduri in cadrul campaniei “Adopta un copac!” prin care se doreste plantarea unui puiet pentru fiecare nou-nascut din Romania.

Am inceput pregatirea  cu 2-3 ore inainte de cursa, cand am selectat cateva melodii pe care sa le ascult pe durata alergarii. Tinand cont de sloganul acestui concurs “Alerg pentru Padurea Copiilor”, playlist-ul pe care l-am ales a fost unul inedit, cu versuri (precum cele din link-urile de mai jos) ca re mi-au adus aminte de copilarie 😀

si altele…. in total 15 melodii … 30 de minute. Din pacate inainte sa plec spre parc, mi-am dat seama ca nu am castile :(, asa ca a trebuit sa renunt la fondul muzical. Poate a fost mai bine pentru ca am auzit mai bine incurajarile celor de pe marginea traseului :D.

Am ajuns in parc cu vreo jumate de ora inaintea startului, astfel incat am putut asista la sesiunea de  incalzire cu Xena,  James Bond si alti concurenti imbracati in costume inedite :D.  Dupa un scurt discurs din partea celor 3 capitani, am pornit in cursa, pe cele 3 ture de parc insumand 10 km.

Parc Tineretului

Am alergat intr-un ritm destul de constant, cu o viteza foarte apropiata de cea pe care mi-am propus-o inainte de start (12km/h), astfel incat am terminat cei 10 km in 50:55. Timpul a fost mai mare decat cel de anul trecut, dar si traseul a fost un pic mai lung, astfel incat per total viteza medie a fost superioara celei de anul trecut 😀 (cum a fost anul trecut gasiti aici)

viteza

Din pacate, echipa din care am facut parte, echipa Frasin, condusa de Gabriel Solomon, a terminat pe locul 2,  adunand un total de 1050 de km.  Am fost foarte aproape de echipa castigatoare, echipa Tei, condusa de Andrei Rosu, care a alergat 1100 km.

In urma evenimentului, s-au strans fonduri pentru plantarea si ingrijirea a 12000 de puieti, in comuna Poroschia, langa Alexandria. Deci, cand o sa mai merg pe acasa si o sa simt aerul un pic mai curat … o sa fie si datorita tuturor celor care au invins ploaia si au alergat pentru un viitor mai verde 😀

Motivational ads

I believe in myself! I believe in the run! 

  • I believe it starts one step at a time and I have no idea where my dreams will take me
  • I believe my biggest inspiration is the person in front of me
  • I believe no decision should be made while running up hill
  • I believe that when I think is over, I can always dig a little deeper
  • I believe in redefining my impossible
  • I believe in myself

What is strong? Is it muscle? Or is it something more?

  • Is it measured in miles or milliseconds?
  • Is it your best time or your worst day?
  • Maybe strong is just what you have left when you’ve used up all your weak…

Greatness. It’s just something we made up. Find your greatness

  • Greatness is not some rare DNA strand, its not some precious thing.
  • Greatness is no more unique to us than breathing.
  • We’re all capable of it. Find Your Greatness

I’m made of sport!

  • I’m made of belief not barriers
  • I’m made of sweat not swagger
  • I’m made of everything to come not just what has been
  • I’m made of sport

Inceput de vara in Bucegi

Pentru ca a venit oficial vara, am iesit in weekend la o mica plimbare prin Bucegi. Am ales un traseu frumos, pe care sa putem sa il terminam pe lumina daca totul mergea bine si vremea nu ne incurca planurile 😀

Am inceput dis de dimineata din Moeciu de Sus si ne-am indreptat intr-un ritm bun spre Poiana Gutanului. Vremea parea sa tina cu noi, iar peisajele erau dintre cele mai frumoase 🙂

IMG_5836IMG_5839

Am ajuns destul de repede in Poiana Gutanului si ne-am indreptat spre Stana Gaura. Marcajele cu triunghi albastru pareau insa sa lipseasca cu desavarsire, iar harta noastra nu parea sa fie sincronizata cu marcajele . Dupa o scurta consultare a hartiiIMG_5825

si o scurta misiune de cautare a marcajului, am gasit drumul cel bun si ne-am continuat traseul :D.  Prin padure sau printre stanci, drumul nu facea altceva decat sa urce si iar sa urce….astfel incat dupa ce am trecut si de zona de lanturi din Valea Gaura, am ajuns in partea cea mai frumoasa a traseului , cea cu zapadaaaaaaa 😀 IMG_5900

Norii insa pareau sa fie din ce in ce mai amenintatori, astfel incat dupa o pauza, am inceput sa analizam situatia. Dupa un vot rapid, am hotarat sa ne bazam pe noroc si sa continuam drumul spre Omu ( pe cruce rosie pana la Saua Hornurilor si apoi pe banda rosie pana la cabana) . Singura problema au fost zonele pe care alunecam din cauza combinatiei un pic nefericite dintre adidasi si zapada :D. 

IMG_5905

Desi cabana parea atat de aproape, am mai avut de mers o bucata destul de buna de timp prin zapada . Am ajuns in cele din urma la cabana si la ceaiul la care ne gandeam de ceva timp. 

Pentru ca prognoza nu era dintre cele mai bune, nu am zabovit prea mult si am plecat destul de repede inapoi spre Moeciu, pe banda rosie spre Saua Batrana si apoi pe triunghi rosu pana la Poiana Gutanului.  Am incercat sa imi amintesc partea din traseu de la Maraton 7500 , dar amintirile erau prea vagi (probabil din cauza traseului de dinainte de Omu care atunci ma cam terminase si fizic si psihic) :P. Drumul inapoi a fost mai scurt si evident mai usor, singura portiune mai naspa fiind o zona cu jnepeni pe unde puteai sa treci cu greu fara sa te zgarii (mai ales daca erai ca mine in pantaloni scurti :P). Au mai fost cateva alunecari prin zapada (pe fund , pe burta, stilul sanie :D) , dar in cele din urma am ajuns inapoi la iarba verde 

IMG_5967

Am parcurs, o distanta echivalenta cu un semimaraton : 25 km cu o diferenta de nivel pozitiva de aproximativ 2300 de metri. Ritmul evident a fost unul lejer, astfel incat am ajuns inapoi la Moeciu dupa 9 ore de mers, dar fara dureri sau febra . Per total, a fost un antrenament bun si extrem de frumos pentru cursele care urmeaza 😀