When you don’t give up – you can not fail :)

Gabriela Andersen si Derek Redmond … doi atleti ale caror povesti au inspirat milioane de oameni… doua dovezi ca de multe ori prin vointa se pot realiza atat de multe.

La olimpiada din 1984, o elvetianca de 40 de ani a uimit lumea la proba de maraton. Dupa 41 din cei 42 de kilometri,  atat de aproape de final, corpul sau a cedat brusc. Aproape ca s-a tarat pana la final, dar a refuzat cu indarjire ajutorul medicilor care sarisera sa o ajute, pentru ca orice ajutor venit din partea oficialilor ar fi dus la descalificare.

400 de metri parcursi in aproape 5 minute dar care au ramas celebri si peste aproape 30 de ani…

Peste doar 8 ani, un englez, se numara printre favoritii la medalii in proba de 400 metri. Aproape de jumatatea cursei din semifinale coapsa sa dreapta a cedat.  S-a prabusit in durere, a strans insa din dinti, s-a ridicat si s-a indreptat spre linia de finish in ovatiile unui intreg stadion.

Raspunsurile lor au fost in mare aceleasi … Nu e logic sa incerci sa termini o cursa? Sportul nu inseamna numai sa cistigi, ci sa te bucuri ca ai putut concura contra celor mai buni

Advertisements

Brasov Marathon

Loc : Brasov
Data : 27 aprilie 2013
Cu : Ciprian, Andrei G.
Muzica: Pink, Connect-R, Fizz,  Amy Winehouse

Cand m-am inscris la Brasov Marathon aveam un plan super : o alergare usoara pe la munte … fara obiective … dupa care spre Cluj pentru a vedea meciul dintre fosta campioana CFR si viitoarea campioana Steaua :D. Vineri insa am constatat ca tipul care s-a dus sa imi ia bilet nu a avut buletinul la el si nu a putut sa cumpere. M-am gandit…de ce ar merge cineva fara buletin la el :-??  Intre timp am aflat de la Alex ca mai sunt si altii la fel 😛
Am zis asta e …. macar o plimbare prin Brasov si o alergare usoara.

Startul? de dimineata la ora 9. Inca de la start se anunta o vreme calda…mult prea calda 😦 …. L-am depasit pe Ciprian dupa vreo 300 de metri….dupa care am alergat pana a inceput urcarea spre Tampa … undeva inainte de kilometrul 2 … Mult prea devreme din pacate :P. Am incercat sa urc intrun ritm cat mai alert. Pe la kilometrul 4 am simtit cum gamba mea dreapta ma tradeaza..so am inceput sa merg mai incet. Vorba lui Pink care tocmai imi canta in casti “But just because it burns doesn’t mean you gonna die …. You gotta get up and try try try” .

Pe coborarea care a urmat nu m-am putut exprima deci in totalitate 😀 Au mai urmat niste urcari, coborari si vreo 3 km de plat. Mi-am adus aminte de vorbele lu nenea de la sedinta tehnica “daca va place sa alergati pe plat, astia 3 km o sa va placa….altfel nu o sa va placa”.  Per total nu a fost atat de naspa pe cat ma asteptam….si parca si piciorul era mai bine.

La kilometrul 14 (cand inca aveam un timp decent :P) am ajuns la treptele lu Gabony …  si cum urcatul pe scari , mai ales dupa ce alerg,  este una din pasiunile mele secrete (atat de secreta ca si eu uitasem de ea) …m-am simtit atat de fericit 😀 Dupa doar cateva trepte mi-am adus aminte de o discutie pe care am avut-o recent cu Lore :  “run with your heart, not with your legs” Singura problema?  My leg said … No no no…. Yes, I’ve been bad but when I come back you’ll know, know, know.

So am incercat sa urc mai mult cu piciorul stang si un bat de trail. Cand nu am mai putut am zis sa ma opresc sa il astept pe Ciprian ca sa mergem impreuna pana la final. Au fost vreo 15 minute bune…in care printre altele mi-am dat seama ca .. nu sunt rasist … dar parca maghiarul nu-mi place 😀 (mai ales asta cu treptele :P). Au fost 400 de metri parcursi in vreo 34 de minute….

Am urcat apoi incetisor restul de trepte pana la baietii cu apa. Cand i-am vazut am vrut sa le cant “I need some water , cause I’m getting so dry”….Connect-r of course…dar m-am calmat repede… Pana spre final am cam  mers..exceptie o coborare de vreo 300 metri unde i-am dat super viteza …. Motivul? la capatul ei era punctul de revitalizare  … si 3 fete care strigau in continuu “haaaai baietiii”.  Le-am zis ca de mult asteptam sa le revad si ca daca ar fi avut si alte colege ca ele pe traseu as fi avut un timp mult mai bun 😀

Pe final .. am vrut sa facem o aroganta si sa sprintam pe ultimii 60 de metri si sa depasim un nene …. dar s-a prins si a accelerat pe ultimii 10 metri si el.
Oricum, in conditiile date,  locul sau timpul conteaza mai putin…. Important e ca am terminat, nu ne-a depasit nimeni de la maraton si ca nu am fost chiar ultimiiii.

Si medalia bineinteles 😀